Hram la Mănăstirea „Sf. Ana”, din Orşova Email

Ieri, pentru a douăzecea oară, a fost prăznuită marea sărbătoare a fiecărui aşezământ religios, la mânăstirea ctitorită de Pamfil Şeicaru, acesta fiind marcat de comemorarea Adormirii Sfintei Ana, mama Sfintei Maria cea Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară.

După o noapte de mare furtună, cu averse, descărcări electrice şi vijelie, ziua de ieri a fost una de căldură moderată, cu multă umbră dată de norii ce au mai acoperit, până spre ora prânzului, cerul. Ar­hi­e­reas­­ca liturghie a fost să­vârşită de PS Nicodim, Episcopul Se­ve­ri­nului şi Strehaiei, împreună cu un ales sobor de preoţi, cuvântul de învăţătură rostit de PS Episcop Nicodim evo­când semnificaţia datei în care Sfânta Ana a urcat în eter­nitate, dar şi a liturghiei dumi­nicale săvârşite prin Evaghelia după Matei. S-a reamintit astfel credincioşilor faptul că în Pantheonul creş­tinătăţii noastre, locul Sfintei Ana este unul distinct, ea fiind trupeşte mama Mariei, Prea Sfânta Maică  Domnului şi Pururi Fe­cioară, deci bunica Domnului Nostru Iisus Hris­tos. Făcea parte din nea­mul Levi, se cu­nunase cu înţeleptul Ioachim din Galileia şi după ce şi-a încredinţat fiica, pe Maica Domnului, Maria, Templului, s-a retras pentru a-şi petrece restul zilelor în post şi ru­găciune şi aşteptând să se împlinească ceea ce promisese Dumnezeu, s-a stins la 69 de ani, într-o zi de 25 iulie. Soţul ei, Ioachim, a trăit şi el până la 80 de ani, fiica lor, Maria, rămânând singură la doar 11 ani, când era încă la Templu. Sfânta Ana era verişoară şi cu Elisabeta, mama Sfântul Ioan Botezătorul, care era astfel văr de al doilea cu Domnul Nos­tru Iisus Hristos.

Număr mare de participanţi

Dar Ana a fost şi numele pe care l-a primit la botez şi mama lui Pamfil Şeicaru, cea pe care fiul o iubea nespus şi-n memoria căreia două dintre monumentele ctitorite de el pentru a cinsti memoria cama­razilor săi de luptă, a eroilor neamului din primul război mondial - mânăstirea de la Orşova şi monumentul „Ma­ma Patria” din cimitirului-sanctuar de la Val du Roy  (Soultzmatt) - o au în prim plan. Dacă la Orşova întregul complex - de la „Drumul Eroilor” (pe care l-am definit prima oară astfel în urmă cu două decenii prin similitudine cu brâncuşiana Cale a Eroilor de la Târgu-Jiu, acum ştiindu-se că cei doi, Brîncuşi şi Şeicaru, îşi împărtăşiseră idei în realizarea celor două ample monumente, între timp alţi autori au reluat termenul, fără a-i cunoaşte însă sorgintea) cu cele şapte troiţe ce-l străjuiau, până la biserica ce se pro­filează pe albastrul cerului - poartă numele mamei sale, la Val du Roy, în monumentul ce străjuieşte mormintele sutelor de ostaşi români morţi în prizonieratul din Alsacia ger­mană, în anii 1917-1918, sculp­to­rul Oscar Han a nemurit chiar chipul Anei Şeicaru. Dacă la primele ore ale dimineţii, credincioşii sosiţi pe Dealul Moşului a fost modest, cu înseninarea cerului numărul acestora a sporit, apropiindu-se de cel al celor mai benefice participări, oaspeţii din acest an sosind din nou nu doar din zonele învecinate, ci şi mai de departe, inclusiv din ţări central-europene, care au dorit apoi, în cursul după-amiezii, să viziteze şi alte aşezăminte monahale ori monumente cunoscute din Parcul Natural Porţile de Fier.



C. Juan

DataVizualizariComments
Total6760
Mi. 3010
 

Add comment

Security code
Refresh

____Codul deontologic unic    * Codul deontologic RTS