Aş vrea să rămânem şi astăzi în sfera terapiilor complementare şi să începem cu o mică lecţie de istorie, o istorie care pare că începe în secolul al XII-lea în China, dar se pare că din anumite picturi rupestre şi scrieri din China antică, s-a putut constata că exerciţii similare cu stilul Tai Chi – despre care o să vorbim astăzi, s-a practicat cu mult timp înainte, începând cu anul 3000 Î.Hr.

Tai Chi Chuan este o parte din cultura şi ci­vilizaţia chineză, o ex­presie a înţelepciunii chineze, iar de secole, reprezintă un sistem de exerciţii despre care se crede că îmbunătăţesc echilibrul şi armonia energiilor Yin şi Yang. Se pare că  secretul acestei arte fizice şi mentale stă chiar în lentoarea mişcărilor, în acea manieră de a combina totul pentru a atinge echilibrul perfect al corpului cu inteligenţa şi spi­ritul pe care le-am primit de la Dumnezeu. Mişcările sunt atât de multe (cu siguranţă aţi văzut asta în filme), încât pot pune în mişcare fiecare parte a corpului, de la cele mai mici ligamente până la cei mai mari muşchi.

Ramură a practicii taoiste

Este forma practică în care se poate învăţa cum să ne folosim energia acumulată, o ramură a practicii taoiste cu­noscută mai mult ca artă mar­ţială, dar este considerată a fi regina acestor arte datorită frumuseţii şi eficacităţii sale. În 1988, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat Tai Chi-ul ca fiind cea mai bună formă fizică de practică, o dezvoltare care duce la sănătatea fizică şi mentală a celui care o practică. Tocmai acele mişcări lente pot educa mintea şi corpul, mintea are timp să conducă mişcarea, iar corpul are timp să o execute. Odată învăţate aceste mişcări, energia va circula mult mai uşor pe canale (sau meridiane) şi nu vom mai vrea să facem altceva decât Tai Chi. Este o mişcare continuă care alimentează toate zonele corpului, organele şi glan­dele cu energie şi sânge. Si­gur că toată lumea ştie că dacă sistemul energetic este sănătos, şi corpul nostru este la fel. Orice boală apare mai întâi în plan energetic şi abia apoi se fixează în corpul fizic. Specialiştii spun că, dacă la început se oboseşte, după un anumit timp se poate lucra şi 8 ore pe zi fără să simţi nevoia să te opreşti. Nu există oboseală sau griji pentru cei care practică Tai Chi, iar să­nătatea celui bolnav se îmbu­nă­tăţeşte văzând cu ochii. Există un mare avantaj în această prac­tică: oricine, indiferent de sex sau vârstă, poate să practi­ce. Tai Chi, ca şi Qi Gong, este acea bogăţie plină de secrete păstrate cu grijă şi transmise din tată în fiu de mii de ani.

Cea mai înaltă artă marţială

Într-o traducere liberă Tai Chi Chuan s-ar traduce prin arta marţială cea mai înaltă – Tai înseamnă suprem, Chi înalt, Chuan pumn. Din punct de vedere holistic, aşa cum putem găsi în medicina tradiţională chineză, Tai Chi ar fi descrisă ca „forma supremă de terapie pentru relaxare şi echilibrare energetică”, un exerciţiu pentru a ne putea păstra sănătatea şi liniştea. În China, Tai Chi se practică în fiecare dimineaţă, exact ca un ritual de pregătire pentru ce urmează, iar când vre­mea le permite, totul se des­făşoară în aer liber. Am aflat că într-o clinică de recuperare din Bucureşti, a fost organizat de un grup de specialişti un curs gra­tuit de Tai Chi pentru pacien­tele care suferă de osteoporoză. Be­ne­ficiile acestei practici sunt mul­­tiple: în primul rând, tratea­ză abuzul alimentar şi obezi­ta­tea, reduce stresul şi îmbunătă­ţeşte funcţionarea intestinelor. Practi­cienii chinezi folosesc te­rapia în spitale şi clinici pentru a trata cele mai diverse boli: alergii, artrite, astm, dureri de cap, hi­per­tensiunea arterială, gastri­tele, bolile cronice ale ri­nichilor, durerile de spate dis­par, miopia, reumatismul, scia­tica, bolile fi­catului, etc. Tai Chi sau Qi Gong, două practici (Tai Chi este o parte a Qi Gong-ului), aceeaşi sănătate, a dumnea­voas­tră!

Manuela VASILESCU