Un om înconjurat de aparatură endoscopică de ultimă generaţie, într-un cabinet tapetat cu diplome de recunoaştere mondială şi ajutat de Greta - o asistentă tăcută, harnică şi mereu atentă, încovoiat de istoria unei epoci întregi... Am stat de vorbă zilele trecute cu omul căruia nu îi este ruşine că este român şi care îşi doreşte cel mai mult ca tinerii noştri să aibă măcar o moleculă în plus din trufia/majestatea de a fi român.

Profesorul Alexandru O­pro­iu, căci despre el este vor­ba, a făcut de gardă la patul bol­navului aproape patru mii de zile, a fost „doctor” – (do­cere-învăţător) tinerilor medici peste 45 de ani şi a creat un spital-şcoală – cel mai mare din România – Fundeni. Respectă cu aceeaşi stricteţe „igiena” pro­fesiunii sale şi, paradoxal, deşi caută cu endoscopul, in­tro­dus în trupul şubrezit, boala, el descoperă precis de fiecare da­tă OMUL - fie că acesta este un ţăran sau un amărât din Mol­dova, de la Cluj sau de la Băi­leşti, fie că este te miri ce po­litician,  divă televizionistă, spor­tiv, actor sau chiar vice­gu­ver­nator. La uşa profesorului, toate diferenţele, măştile soci­a­le construite cu migală şi fon­duri imense se dizolvă ins­tan­ta­neu. Omul care are în grijă vis­tieria ţării, urmărit discret de bo­dyguarzi, stă de vorbă cu tanti Mili, o pensionară sufe­rindă care „a avut înainte de ‚89” o tonetă cu lozuri în plic, iar apoi a lucrat „cu carte de mun­că” la un chioşc de ziare. „Re­portaj la uşa profesorului” – iată un subiect de film sau emi­siune care ar putea candida cu succes la orice festival na­ţio­nal sau de aiurea.

Primul endoscop a fost construit în anii 1800

„Endoscopie înseamnă să cauţi înăuntru, în interior şi asta se face în principal cu aju­to­rul unui instrument numit en­doscop. Spre deosebire de alte metode imagistice de exa­mi­nare, endoscoapele se intro­duc direct în organe”- îmi spu­ne domnul profesor. Deşi vi­zu­­alizarea organelor cu aju­to­rul luminii are o istorie foarte în­depărtată (Avicenna sau Hi­pocrate vizualizau organele ge­ni­tale, de exemplu, folosind un com­plicat sistem de oglinzi), pri­mul endoscop este cons­tru­it în anii 1800 de austriacul Phi­lipp Bonzzini, iar primul care îl introduce într-un om câţi­va ani mai târziu, este Wi­lli­am Beaumont – un chirurg mi­litar din Michigan. Primul gas­troscop performant este ofe­rit „interniştilor” de o echi­pă de japonezi în 1950 (Mat­suo Sugiura, Tatsuro Uji, Shoji Fuk­ami etc). Ei au reuşit să fotografieze ulcere gastrice sau chiar cancere gastrice în stadii incipiente şi imposibil de văzut cu razele X (tranzitul cu sulfat de bariu). Doctorul Oproiu a lu­crat cu toate tipurile de en­dos­coape începând cu cele rigide – primele şi terminând cu celebra capsulă endo­sco­pi­că cu care lucrează acum.

Ce este „capsula endoscopică”?

Această capsulă de mări­mea unei „capsule” de am­pi­ci­li­nă, după ce este înghiţită, trans­mite în cele aproape opt ore cât stă în corpul pacien­tu­lui peste 50000 (!!!) de imagini ex­trem de precise dinăuntrul tu­bului digestiv. „Capsula a­ceas­ta este folosită cu succes mai ales în diagnosticul he­mo­ra­giilor digestive obscure, care nu pot fi văzute prin en­do­sco­pii clasice, şi în afecţiuni ale in­tes­tinului subtire (boala Chron) ori pentru alte boli greu de diag­nosticat, precum boala ce­li­acă“, îmi explică preşedintele de onoare al Societăţii Române de Gastroenterologie şi He­pa­to­lo­gie. Îl întreb despre acti­vi­ta­tea desfăşurată la Fundeni şi îmi spune că s-a dus acolo „întrucât fostul ministru al să­nă­tăţii, Voinea Marinescu, a avut această iniţiativă în 1974. Acesta considera că pentru spe­cialităţi de vârf precum chi­rurgia cardiacă, gastro­en­te­re­logia sau hematologia tre­bu­iau create clinici separate“. Pro­fesorul este mâhnit de­oa­re­ce Spitalul Fundeni, unde a în­ceput „treaba” plecând de la 10 paturi şi pe care l-a ma­na­geriat cu succes timp de peste 24 de ani azi, este în pericol de a fi desfiinţat pentru că „există interese mai mari decât cele ale pacientului”. Discutăm minute bune despre ulcer, hepatite, pre şi probiotice, despre bolile civi­lizaţiei „moderne”, despre stres, despre apă. Observ cu plă­cută surprindere că are sub chiu­veta din cabinet o insta­la­ţie de purificare a apei prin o­s­mo­ză inversă şi vorbim des­pre asta, apoi, mă grăbesc pen­tru că tăcuta, minunata şi exi­gen­ta Greta îmi face semn că aşteap­tă alţi pacienţi pro­gra­maţi.

Dan Alexoae