Apicultura este o branşă pe cât de riscantă, pe atât de frumoasă. Creşterea albinelor necesită timp liber, investiţie şi suflet, dar şi profitul este pe măsură, dacă afacerea cu gust dulce este condusă de nişte oameni răbdători, buni întreprinzători şi buni cunoscători ai sistemului de stupărit.

Toate aceste calităţi le regăsim la fa­milia Kepes, din Turda, Cluj, de­ţinătoarea a două sute de familii de albine, cu care merge în pastoral la toate culturile de sezon. „Am preluat această pasiune de la tata, care era apicultor. Am vrut să-l ajut şi până la urmă, am descoperit că merită să te ocupi. Dacă eşti serios, orice lucru e benefic, se pot face şi bani şi ai şi satisfacţie. Degeaba vrei să faci ceva, dacă tot investeşti şi dai faliment. Trebuie să ai o stabilitate financiară”, spu­ne Anton Kepes, unul dintre veteranii acestei ramuri. Şi el, şi soţia lui iubesc albinele, încearcă să le ofere cele mai bune condiţii, pentru ca şi produsul să fie de cea mai bună calitate. Nu mizează pe cantitate, pentru că oricum, nu duc lipsă de clienţi, dar îşi respectă principiile şi preferă să iasă în faţă cu un produs mult mai concentrat, apreciat datorită proprietăţilor sale terapeutice şi dietetice. Iar dacă cei care cred că se pot îmbogăţi pe „spatele” albinelor doar trăgând de ele, se înşeală amarnic, avertizează apicultorul ardelean.  

Plimbă albinele prin toată ţara

O familie de albine este mult mai com­plexă decât vă închipuiţi. Fiecare insectă are un rol bine stabilit în ierarhia socială, cea mai importantă albină fiind matca, urmată de albinele lucrătoare şi de trântori. Deşi au „ocupaţii” diferite, albinele sunt mult mai unite decât oamenii în faţa pericolului, atunci când simt că sunt atacate sau sunt luate prin surprindere de apicultor. În general, sunt paşnice şi colaboratoare, permiţându-le celor care se apropie de stup, cu intenţia de a le face curat sau de a recolta fagurii de miere. Se adaptează uşor oricărei situaţii, suportă transportul în alte locaţii, dar planul deplasării în pastoral trebuie pregătit din vreme, astfel încât apicultorul să nu se tre­zească cu surprize neplăcute la faţa lo­cului. Perioada cea mai propice pentru cu­lesul pastoral începe atunci când înfloresc salcâmii, moment în care soţii Kepes pornesc la drum cu camionul transformat în stupină. Îşi aşează tabăra în apropierea pădurilor de salcâmi şi rămân acolo până când se asigură că albinele culeg cât mai mult nectar şi polen. Anul acesta, au poposit în nouă locuri, pornind de la sud spre nord. Au avut noroc, pentru că a fost o vară îmbelşugată, iar acum culeg roadele. Anton Kepes recunoaşte că n-a fost întotdeauna mulţumit de „recoltă”, dar cu cât mierea este mai puţină, cu atât preţul este mai bun.

Preşedintele Traian Băsescu i-a fost client

Familia Kepes a participat la diferite târ­guri şi expoziţii, au obţinut premii şi recunoaştere la nivel european. Anton face parte din mai multe organizaţii naţionale şi internaţionale, iar faptul că este membru al acestor comunităţi îl ajută să treacă graniţa ori de câte ori se iveşte câte un eveniment unde participanţii împărtăşesc tradiţii comune. În trecut, apicultorul şi-a pre­zentat produsele la un târg organizat în oraşul italian Torino. În timp ce produ­cătorii ceilalţi au plătit o taxă de 30-40 de euro, românul s-a bucurat de o participare gratuită. La un târg din Bucureşti, printre persoanele care au degustat diferitele sortimente de miere s-a aflat şi preşedintele ţării, Traian Băsescu. Nu a stat prea mult pe gânduri şi a comandat un borcănel cu cea mai fină miere. „Oamenii care sunt interesaţi de lucrurile naturale, ne caută. Faptul că participăm la târguri, reuşim să ne facem cunoscuţi. Lumea cumpără, apreciază produsul şi aşa se duce vestea mai departe despre noi”, adaugă apicultorul. Producătorul primeşte comenzi şi prin intermediul telefonului, cei in­teresaţi putând să-l contacteze la nu­mărul 0740/934.715.   

Un experiment reuşit

Anton Kepes este singurul producător de miere cu fructe uscate. Are un aparat special care uscă fructele în proporţie de 50 sau 100 la sută, apoi le adaugă în mierea de salcâm, care preia gustul fructului respectiv. Un astfel de borcan costă 15 lei. Fiind tehnician chimic de meserie, ardeleanul a făcut câteva experimente în laborator şi a reuşit să combine cele două produse cu succes.

Claudia ŢUŢUMAN