Alexandru Rotar practică o îndeletnicire care încântă privirea şi sufletul. A deprins arta de a prelucra sticla încă din copilărie, fiind, la ora actuală, unul dintre puţinii meşteri sticlari din ţară.

Meşterul Alexandru Ro­tar este un nobil sti­clar, urmaş al maeş­trilor sti­clari din Ardeal, făcând parte din breasla sticlarilor al Ordinului Cavalerilor Lup. S-a în­drăgostit de această artă minu­ţioa­să din pe­rioada şcolii şi a în­ceput să prac­tice modelarea sti­clei la flacără din anul 1976, după ce a terminat studiile la Turda. Maestrul pro­vine dintr-o familie cu un statut aparte, poartă haine şi însemne nobiliare pe care le-a moştenit de la înaintaşii săi, cunoscuţi, de altfel, pentru măiestria şi talentul de a da viaţă obiectelor din sticlă. „Încerc şi mă lupt pe toate fronturile să duc mai departe o tradiţie a vechilor maeştri sticlari glăjari din Ardeal. Încerc să arăt lumii că şi noi ştim să facem sti­clărie. La un moment dat, noi eram cei mai buni din lume. Din păcate, această meserie se pierde, nu mai sunt meseriaşi, din şcoli s-a scos lucrul manual... Copilul nu-şi mai dă seama că aceste pro­duse, cândva, erau manufacturi. Pe vremuri, şcolile duceau clasele de elevi la fabrici, să vadă diferite procese de fabricaţie a unor obiecte. Acum, se duce la magazin şi cumpără fără să ştie de unde pro­vin”, vorbeşte cu amărăciune ar­tistul plastic. Alexandru Rotar a „furat” meseria fără a încălca le­gea. De altfel, ardeleanul subli­niază că furtul meseriei este singurul act permis de legea ne­scrisă, iar cel care reuşeşte să stă­pânească tehnica, nu o va uita în veci. Totuşi, domeniul sticlăriei se pierde uşor în curgerea timpului, din cauză că românii s-au moder­nizat, au luat totul de-a gata şi nu s-au mai implicat în promovarea şi susţinerea necondiţionată a aces­tei meserii tradiţionale. Do­vadă, faptul că în anul 1995 funcţionau circa 2.000 de fabrici de sticlă în România, iar acum abia mai sunt câteva zeci.

Talentul de a face o operă de artă din... „nimic”

Artistul a primit un sfat în­ţelept de la tatăl său: să facă ceva ce nu face nimeni, pentru că aşa va avea o şansă în plus faţă de alţii. Nu s-a axat totuşi doar pe o sin­gură meserie, pentru că s-a gândit la riscul de a fi nevoit să se reprofileze pe viitor, în caz că mica lui afacere s-ar fi prăbuşit. A fost şi electrician, şofer profesionist, tinichigiu, oarecum „policalificat”. A lucrat şi în compartimentul de cercetare al companiei Azomureş, de la care a plecat în anul 2003. Abia atunci şi-a început cariera artistică, Alexandru Rotar făcân­du-şi debutul în cadrul unei expoziţii. Cu o banală baghetă de sti­clă sau un tub, a început să facă spectacole live, atrăgând aten­ţia spectatorilor, înfăptuind mi­racole în numai 15 - 30 de mi­nute. Nisipul ars prin­dea formă şi culoare, se trans­forma într-o ope­ră de artă. În timp, şi-a diver­sificat gama de obiecte modelate sub flacără. De la simple figurine, Alexandru Ro­tar a ajuns să fabrice fierbătoare de vin, degus­tă­toare de ţuică, va­ze, sfeşnice, oli­viere, opaiţuri, sli­furi, fileturi, instalaţii sau apa­ratură de laborator.

Apreciat peste hotare

Sticlarul ardelean a obţinut bre­vetul care îi conferă calitatea de meşter popular. După ce a par­ticipat la diferite târguri cu pro­du­sele sale, în scurt timp a fost abor­dat de clienţi din Ger­ma­nia, Elveţia şi Spania. Pentru o com­panie care produce ulei de măsline şi oţet balsamic produce sticluţe cu un design aparte, iar pentru un client elveţian a fa­bri­cat un pahar înalt de 40 de cen­timetri. În ultimii trei ani, a par­ticipat la tot felul de eveni­mente festive, atât în ţară, cât şi în străinătate, unde a fost recom­pen­­sat cu premii importante. Anul acesta a reprezentat Braşov la târgul de îndemânare de la Nürn­­berg, iar de la Hamburg s-a în­tors cu premiul al doilea, la târ­gul organizat în perioada săr­bătorilor pascale. În Germania, ar­de­leanul este mult mai cu­nos­cut ca acasă, de aceea, de acolo îşi procură materia primă, pentru care plăteşte între 10-80 euro pe kilogram.

Severinenii, fascinaţi de tehnica prelucrării sticlei

Pe Alexandru Rotar, se­ve­ri­ne­nii l-au întâlnit la Sărbătoarea Tradiţiilor de Toamnă, unde a fost invitat să participe alături de alţi mari meşteri populari din diferite do­menii. Copiii s-au adunat ime­diat în jurul standului său, atraşi de jocul focului. „Copiii sunt de obicei cei mai încântaţi. Se uită, le e frică, pentru că lucrez cu focul, mă întreabă ce fac, le explic că prelucrez sticla. Le-am încălzit un cap de tub şi le-am dat să vadă că nu e ceva extraterestru, să se convingă că e ceva pământesc”, adaugă artistul din Târgu-Mureş, singurul român care s-a ocupat de fabricarea neoanelor folosite pentru reclamele luminoase.

Claudia ŢUŢUMAN