Sătenii din localitatea Bahna, comuna Iloviţa, îşi duc traiul de zi cu zi, aşa cum i-a învăţat viaţa aspră din zona de munte. Căci aici, pâinea cea de toate zilele se câştigă cu multă trudă, dacă nu munceşti cât e ziulica de mare, nu ai ce să pui pe masă.

De cum se crapă de ziuă, fiecare roboteşte cu tre­burile gospodăreşti, însă duminica îşi fac timp şi pentru cele ale sufletului şi iau drumul bisericii. Există întotdeauna un nucleu, ce-i drept, mai multe femei decât bărbaţi, mai mulţi vârst­­nici decât tineri, care par­ticipă la Sfintele Liturghii. Pentru fie­care dintre aceştia este im­por­tant cuvântul lui Dumnezeu, pe care-l află de la preotul paroh Daniel Săvescu. Aşa au descoperit într-o zi la predică, despre viaţa de sfinţenie pe care a trăit-o pă­rintele Arsenie Boca, cel supra­numit de români Sfântul Ar­dealului. Atât de frumos le-a vorbit părintele la liturghie, încât au simţit nevoia să atingă cu pi­cioarele lor, pământul pe care a căl­cat acest om. Şi pentru că în toamnă se împlinesc doi ani de când părintele Daniel Săvescu a fost instalat preot pe seama pa­rohiei Bahna, doamna educatoare Liliana Stroe s-a gândit că ar fi potrivit să marcheze acest mo­ment şi să organizeze un pelerinaj pe urmele sfinţilor, la care să-l in­vite şi pe părinte. Zis şi făcut! Enoriaşii au primit cu multă bucurie propunerea, încât au uitat repede de toate grijile gospo­dăreşti sau le-au lăsat pe seama altora şi, dis-de-dimineaţă, pe la ora 4.00, s-au îmbarcat într-un autocar, cu mic cu mare, şi au pornit către Haţeg, la Mănăstirea Prislop. Auziseră despre mormân­tul părintelui Arsenie Boca, Sfântul Ardealului, cum că ar fi plin cu flori tot timpul anului, fie vară, fie iarnă, şi au vrut să se convingă. Unii dintre ei nu mai ieşiseră din sat, la un drum aşa de lung, de ani buni, pentru alţii era primul si poate chiar ultimul pelerinaj la care participau. Chiar dacă erau emoţionaţi de cele ce aveau să vadă, sătenii din Bahna nu au uitat să aducă şi pentru obştea mănăstirii câteva alimente din gospodărie, prinosul lor de recunoştinţă faţă de Dumnezeu.

Mormântul care nu încetează să uimească

Părintele Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910, la Vaţa de Sus, judeţul Hunedoara. Chemat de dragostea pentru cele sfinte, a absolvit Institutul Teo­logic din Sibiu şi apoi Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. După ce este tuns în monahism la Mănăstirea Prislop, intră în atenţia Securităţii şi anchetat în mai multe rânduri. La Prislop ajunge graţie Mitropolitului Nicolae Bălan, în noiembrie 1948. Este în continuare anchetat, ares­tat şi trimis la Canal. A plecat la Domnul la 28 noiembrie 1989, fiind prohodit de o mulţime im­presionantă de oameni. Cuvintele sale de învăţătură răsună şi astăzi în inimile românilor. Despre viaţa de sfinţenie trăită de părinte au aflat şi atunci, dar mai ales în ultimii ani, milioane de români, iar mormântul său de la Prislop a de­venit loc de pelerinaj perma­nent pentru oamenii împovăraţi de griji. Cimitirul în care îşi duce somnul de veci, alături de obştea care a vieţuit aici de-a lungul tim­pului, este situat într-o pădurice, pe o colină din imediata apropiere a mănăstirii. Luminişul din preaj­mă crează o imagine de-a dreptul feerică, un loc în care cerul, parcă se contopeşte cu pământul sfinţit ani de-a rândul de rămăşiţele tuturor monahilor şi monahiilor care s-au rugat aici pentru noi toţi, cei care nu ne mai găsim timp de rugăciune.

Sfântul Irodion şi icoana făcătoare de minuni de la Lainici

După ce a lăsat în urmă Prislopul cu toată sfinţenia sa, autocarul cu pelerini a părăsit judeţul Hunedoara pentru a se îndrepta spre Gorj, la o altă vatră monahală. Aşezată pe Valea Jiului, într-un cadru natural de excepţie, sfânta mănăstire Lainici dă şi astăzi mărturie despre evlavia poporului român. Sătenii din Bahna au trecut şi pragul acestui aşezământ monahal pentru a se ruga la vestita icoană făcătoare de minuni, adusă tocmai de la Muntele Athos, Maica  Domnului. „Grabnic ascultătoare”. Icoana aceasta, unică în România, are o înălţime de 2 metri şi este lată de 1,2 metri, este pictată pe lemn de santal şi placată cu o imensă mantie de argint aurit. Tot aici, undeva în faţa altarului, călătorii pe urmele sfinţilor s-au putut închina şi au sărutat caseta aurită, cu părticele de sfinte moaşte ale multor Sfinţi ai Răsăritului. Părintele Calist, ghidul mănăstirii, le-a prezentat istoricul locului şi le-a vorbit despre canonizarea la 1 mai 2011, de către Biserica Ortodoxă Română, a Sfântului Irodion Ionescu, unul din marii stareţi ai monahismului românesc, ce a strălucit în mănăstirile Olteniei , în a doua jumătate a secolului trecut. Duhovnic şi egumen vestit al Schitului Lainici timp de peste 35 de ani. La vârsta de 90 de ani, simţind că i-a venit sfârşitul, i-a chemat pe toţi cei din obştea mănăstirii, le-a dat binecuvântarea de pe urmă şi le-a prezis că la scurt timp după moartea sa, schitul va rămâne mulţi ani pustiu. Prezicerea părintelui s-a împlinit în anul 1916, când Schitul Lainici a rămas pustiu timp de 13 ani.

Ultimul popas duhovnicesc – Mănăstirea Tismana

Pelerinajul de o zi al enoriaşilor din Bahna s-a încheiat cu un popas la mănăstirea Tismana, cel mai vechi aşezământ monahal încă în funcţiune, din Ţara Românească, ctitorie a Sfântului Nicodim cel Sfinţit. Aici pelerinii au văzut cu ochii lor mormântul pe care şi l-a săpat dinainte de 26 decembrie 1406, când a trecut la Domnul. Un alt loc de rugăciune şi priveghere, dar şi de odihnă al Cuviosului, pe care l-au putut vedea pelerinii, a fost grota aflată pe stânca de lângă mănăstire. Încărcaţi de emoţie sufletească, de pace şi linişte şi poate de o şi mai bună înţelegere a vieţii ce le-a fost hărăzită, zecile de enoriaşi s-au reîntors în Bahna după lăsarea întunericului. A fost o zi altfel decât toate celălalte pentru care, cu siguranţă, fiecare a dat slavă lui Dumnezeu.

Alexandra DEDIU