O familie de meşteri populari din Curtea Argeşului şi-a dedicat o parte din viaţă  practicării, promovării şi transmiterii artei tradiţionale. Gheorghe şi Elena au transformat meşteşugul într-o mică afacere, însă nu pentru bani practică această meserie, ci pentru că au vocaţie şi vor să lase în urma lor un tezaur impresionant.

De-a lungul timpului, iu­bitorii de artă populară din satele argeşene s-au specializat în prelucrarea lem­nului din pădurile seculare de coni­fere şi foioase, perfec­ţio­nându-se în domeniul cons­trucţiilor, al uneltelor de muncă, dar şi al instrumentelor populare. Din ce în ce mai mulţi ucenici au preluat meseria de la cei mai pri­cepuţi meşteri şi au dus tradiţia mai departe. În zilele noastre, la pe­riferia oraşului Basarabilor, o fa­milie de meşteri populari  prac­tică un meşteşug care le-a adus satisfacţie atât în plan personal, cât mai ales în plan profesional. Gheorghe şi Elena Mateescu au fost uniţi de pasiunea pentru creaţiile tradiţionale, de dorinţa de a scoate în evidenţă frumu­seţea nemărginită a folclorului ro­mânesc. Iar faptul că sunt oameni religioşi, cu teamă de Dumnezeu, i-a ajutat să-şi găsească inspiraţia necesară, care să le asigure apre­cierea pasionaţilor de artă po­pu­lară tradiţională.

De la origini până în zilele noastre

Gheorghe Mateescu îm­pli­neşte, peste o lună, frumoasa vârs­tă de 67 de ani. Argeşeanul se mândreşte cu părinţii lui, oameni buni gospodari, deşi săraci şi ne­ştiutori de carte. În copilărie, a fost atras şi, în acelaşi timp, constrâns de situaţia materială a fa­miliei sale să muncească la gos­podăriile vecinilor sau la dife­rite fabrici, în timpul vacanţei. Mai târziu, s-a specializat în me­seria de tâmplar. I-a plăcut mult să dea o formă lemnului, a dez­voltat un anume ataşament faţă de materia primă, pe care a transformat-o într-o operă de artă. În scurt timp, talentul său a ajuns în atenţia con­ducerii între­prinderii Fores­tiere din Curtea de Argeş, primind o funcţie care im­plica multă res­ponsabilitate. A fost membru al PMR în 1964, apoi în PCR. A avansat imediat în funcţie, de­venind secretar al Comitetului UTC pe întreprindere. În­tre anii 1969 – 1972, a fost  se­cretar extra­bugetar de partid, iar din 1970 a fost promovat maistru. Pâ­nă în anul 1989, a ocupat mai multe funcţii în cadrul comi­tet­u­lui judeţean de partid şi a co­mitetului orăşenesc de partid din Câmpulung-Muscel. Nu a mai  suportat dorul de casă şi s-a întors la Curtea de Argeş, iar în anul 1995, fiind vizitat la atelierul de tâmplărie de către un văr, i s-a su­gerat să se ocupe de arta po­pulară. A participat la primul târg din Curtea de Argeş, unde a cunoscut alţi meşteri populari. Soţia lui, Elena, l-a susţinut în ori­ce alegere pe care Gheorghe a luat-o, l-a însoţit pretutindeni, şi aşa au început să devină cunos­cuţi. Elena a fost fascinată de ico­nografia pe sticlă, reprezentând scene religioase care vin din textele biblice. Zilele acestea, soţii Mateescu se pregătesc intens pentru târgul meşterilor populari de la Craiova, care va avea loc de Sfântul Dumitru. Au proiectat deja contururile a zece icoane cu tematică religioasă, meşterii pre­cizând însă că expoziţia nu va fi supusă vânzării. Gheorghe Ma­teescu ştie să valorifice talentul artistic al ori­cărui meşter pe care îl întâlneşte la târgurile naţionale. De câţiva ani, şi-a format o echipă de pro­fesionişti, pe care îi poartă cu mân­drie prin ţară. La viitoarea ma­nifestare de acest gen orga­nizată în oraşul nostru ar vrea să aducă creatori de măşti populare, pentru că acestea nu au fost su­ficient po­pularizate, însă meşterul ţine să precizeze că există o di­ferenţă între măştile din comerţ şi cele au­tentice. „M-am gândit la tot felul de obiceiuri. Le analizez şi le readuc la viaţă acolo unde se fac ma­nifestări. Nimeni nu s-a gândit la „Paparude”. Anul acesta a fost secetă, iar pentru a aduce ploaia, copiii puteau să poarte sălcii ple­toase, iar cineva să le toarne apă. În anii trecuţi, la târgul de la Pi­teşti am adus Chipăruşul din Mol­dova, prin care am imitat dansul ursului care iese din bârlog după ce hibernează toată iarna. A fost un spectacol extraordinar, plin de energie”, a spus meşterul popular. Gheorghe Mateescu şi-ar dori să fie organizate tabere de instruire pentru meşterii tineri, sau să se amenajeze un spaţiu în cadrul mu­zeelor orăşeneşti, unde copiii ar expune tot felul de obiecte din gos­podăria ţăranului, astfel încât să fie admirate şi de generaţiile viitoare. 

Claudia ŢUŢUMAN