De-a lungul a douăsprezece hectare, pe cât este extins Muzeul arhitecturii populare de la Curtişoara, istoria se scrie singură. Aici găsim expuse elemente de civilizaţie rurală din patrimoniul folcloric gorjenesc, case străvechi descoperite pe raza judeţului, a căror arhitectură ne trimite cu gândul la civilizaţia de acum două secole.

Regiunea Olteniei este re­numită pentru tezaurul cul­tural moştenit de la pre­decesori şi încercarea unor oa­meni pasionaţi de a-l conserva şi promova prin orice mijloc. Mu­zeele sunt cele mai indicate locuri unde se pot conserva bunurile cul­turale, iar la Curtişoara, ju­deţul Gorj, în acest sens a fost înfiinţată secţia de etnografie a Mu­zeului Gorjului, al cărui şef, în prezent, este strehăianul Albinel Fi­rescu. Când vine vorba de me­seria sa, mehedinţeanul se dedică trup şi suflet, face investigaţii amă­nunţite pentru a-şi îmbogăţi ba­gajul de cunoştinţe, astfel încât să aibă răspunsuri la orice între­bare pe care cei interesaţi o adre­sează în privinţa originii unui obiec­tiv al muzeului. Albinel Firescu con­sideră că Muzeul arhitecturii po­pulare de la Curtişoara este de referinţă în ce priveşte arhitectura po­pulară, fiind unul dintre cele mai im­portante din ţară. „Muzeul a fost inaugurat în 1975. Primele de­mersuri pentru înfiinţarea mu­zeului sunt ceva mai vechi şi au ca punct de plecare proprietatea familiei Cornoiu şi, mai târziu, Neam­ţu - cula şi biserica din ime­diata vecinătate. În timp, muzeul s-a îmbogăţit cu o serie de case de mai multe tipuri, construcţii tehnice. Astăzi, există peste 30 de astfel de obiective. Cel mai re­cent este complexul arhitectural Gheorghe Tătărăscu (n.r. marele om politic şi de stat al României in­terbelice), strămutat în perioada 2000-2002 de la Poiana Ro­vinari, unde era reşedinţa de bază a familiei”, a declarat şeful secţiei de etografie. Aşadar, în anul 1919, familia Tătărăscu ar fi cumpărat pământul şi Cula Poe­naru de la două familii înstărite, apoi s-au instalat la circa 15 kilo­metri de Târgu-Jiu. Cinci ani mai târziu, Gheorghe Tătărăscu a cum­părat o altă locuinţă (Casa Mo­goş), care, în anul 2000, a de­ve­­nit casă de oaspeţi. Acest an­sam­blu a fost strămutat de la Po­iana la Curtişoara, prin decizia luată de Sanda Maria Tătărescu-Ne­gro­pon­tes, fiica fostului pre­mier liberal.

Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”

Construcţia din lemn a fost ridicată în anul 1820, iar între anii 1923-1924 a beneficiat de o renovare totală, din moment ce a intrat în posesia familiei Tătă­răscu. Interiorul ei a fost utilat cu mobilier confecţionat din lemn masiv, un iconostas, jilţuri, iar din tavan se „prăbuşeşte” peste eno­riaşi un candelabru cu braţe, din alamă. În curte se află o clopotniţă din lemn, construită în anul 1923, iar poarta de la in­trarea în ansamblul de arhitec­tură „Gheorghe Tătărăscu” este opera meşterului Dumitru Pasăre. Lângă biserică, o construcţie sub­te­rană adăposteşte mormintele buni­cilor şi părinţilor lui Gheor­ghe Tătărăscu. De asemenea, şeful secţiei de etnografie ţine să pre­cizeze că judeţul Gorj deţine cel mai mare număr de biserici de lemn din ţară.

Case şi conace vechi

Nu uşoară a fost sarcina anga­ja­ţilor muzeului, de a identifica, de­zasambla, transporta şi reface construcţiile care au adăpostit, la vremea lor, familii care făceau parte din diferite categorii sociale. În urma unei munci stăruitoare, casele strămutate din 15 localităţi din judeţul Gorj au prins viaţă în incinta muzeului, ele reflectă modul de viaţă al localnicilor, în funcţie de condiţiile sociale, eco­nomice. „În general, casele da­tează din prima jumătate a se­colului al XIX-lea dar datarea unora este dificil de realizat, în con­textul în care ele au fost moş­tenite din generaţie în generaţie. Ca şi compartimentare, sunt case care sunt apanajul moşnenilor - tăranii înstăriţi din zona de nord a Olteniei. Într-o casă pro­venind  din Cărbuneşti avem o ca­meră de gătit, care, în mod tradiţional, era camera cu vatră, cu foc, cu o icoană de vatră, pen­tru protejarea de incursiunea du­hurilor pe spaţiul deschis în corlată, unde se făcea şi clacă, iată că aici apare soba de tip occi­dental, care dă o notă de nobleţe”, a descris Albinel Firescu. Despre Casa Colţescu se poate spune că aparţinut unei familii bogate, având în vedere că structura ei este impunătoare, beneficiază de o pivniţă gene­roasă, iar accesul la latrină se face cu ajutorul „umblătorii”, o extindere a tindei până în spatele casei. Interiorul lo­cuinţei este îm­podobit cu scoar­ţe şi alte ţesături, piese tradi­ţionale de mobilă din lemn, res­pectiv nelipsita ladă de zestre, încrustată cu figuri geometrice sau inspirate din mitul biblic.

Claudia ŢUŢUMAN