Termenul adware se referă de obicei la oricare software care afişează reclame, cu sau fără consimţământul utilizatorului. Programe de client email precum Eudora afişează reclame în locul plăţilor pentru aplicaţie, în regim shareware.

Aceasta face ca aplicaţiile res­pec­tive să fie considerate „adware“ în sen­sul alternativei reclamei în locul plăţii, dar nu spyware. Adware în această for­mă nu supără sau păcăleşte utilzatorul.

Spyware, adware şi tracking

Multe din adware intră totuşi în ca­tegoria spyware, atunci când ele afi­şează reclame în funcţie de ce află că este interesat utilizatorul. Gator Soft­ware de la Claria Corporation şi Bar­gain­Buddy de la Exact Advertising sunt astfel de exemple. Siturile web vi­z­­itate instalează adesea Gator în cal­cu­la­toarele clienţilor fără ştiinţa acestora, uti­lizatorul primind apoi o mulţime de rec­lame sub formă de pop-up.
Altă comportare de spyware este ra­portarea siturilor web vizitate de uti­li­zator. Datele respective sunt folosite pen­tru reclame ţintite. Multitudinea de apli­caţii spyware a făcut să apară sus­piciuni şi în cazul unor programe care rea­lizează statistici exclusiv pentru cer­cetare. Unii consideră de exemplu Ale­xa Toolbar, un plugin pentru Internet Ex­plorer aparţinând lui Amazon.com, drept spyware, existând chiar pro­gra­me anti-spyware care le consideră ­ast­fel, precum Ad-Aware. Multe din com­paniile care distribuie adware au ob­ţinut milioane de dolari din ge­n­er­a­rea reclamelor cu adware. Adware şi spy­ware sunt similare viruşilor prin aceea că pot fi considerate periculoase prin natura lor. Mulţi profită de un anu­mit tip de adware, denumit sca­re­ware, precum Antivirus 2009, pentru a induce anumite acţiuni utilizatorilor.
În mod similar, există software care conţin suplimentar programe gra­tu­ite de reclame, precum P2P, care ac­ţio­nează ca spyware (şi, dacă pro­gra­mul respectiv este îndepărtat, este dez­ac­tivat programul util), şi care sunt to­tuşi descărcate şi instalate cu bună ştiin­ţă. Aceasta este o dilemă pentru pro­prietarii produselor anti-spyware ale căror aplicaţii pot dezactiva in­clu­siv programele respective. De exe­m­plu, rezultatele de testare recente arată că astfel de programe de reclame gra­tu­ite ataşate altor programe (de ex., Whe­nUSave) sunt ignorate de cunos­cu­tul program anti-spyware Ad-Aware (dar îndepărtate ca fiind spyware de cele mai multe programe de scanare) în­trucât este parte a popularului (dar re­cent îndepărtat) client eDonkey. Pen­tru a rezolva această dilemă, Coa­li­ţia Anti-Spyware a încercat să ajungă la consens privind industria anti-spyware în sensul a ceea ce este permis şi ce nu în acţiunea unui software. Pentru a aju­nge la rezultatul dorit, acest grup de com­panii, academicieni şi con­su­ma­tori au publicat colectiv o serie de do­cumente inclusiv o definiţie a spyware, mo­del de risc, şi un document de bune prac­tici.

Spyware, viruşi şi viermi

Spre deosebire de viruşi şi viermi, spyware nu se autoreproduce. Ori­cum, ca mulţi viruşi recenţi, spyware - din proiectare - exploatează cal­cu­la­toa­rele infestate în scopuri comerciale. Tac­ticile tipice pentru atingerea aces­tui scop includ livrarea de reclame pop-up nesolicitate, furtul in­for­ma­ţii­lor personale (inclusiv informaţii fi­nan­ciare precum datele cărţilor de cre­d­it), monitorizarea activităţii pe In­ter­net în scopuri de marketing, sau ru­ta­rea solicitărilor HTTP către siturile be­neficiare de reclame.

Nicolae Sfetcu