Mesajul Andreei Paul (Vass)

De la o vreme ne lăsăm atât de antrenaţi, cu patimi exacerbate şi porniri de un inadmisibil, păgubos exclusivism, cu atitudini obsesive, de un aberant, răvăşitor partizanat politic, în cursul tensionat, eruptiv, al vieţii social-politice a ţării, încât, parcă, nu mai avem timp sau refuzăm aprioric, pur şi simplu, să cunoaştem, sine ira et studio, cu detaşare, fără prejudecăţi, oamenii de lângă noi sau protagoniştii ce evoluează public, pe scena politicii noastre actuale.

Evenimentele şi oamenii care le generează şi susţin institu­ţionalizat au parte, în mod obstinat, cu totul neavenit şi cumplit de nedrept şi de neproductiv, de o percepţie accentuat şi invariabil su­biectivistă, ce se pledează constant şi nebănuit de dăunător sub semnul nefast al unui încrâncenat, aberant, de-a dreptul răvăşitor şi mutilant fanatism. O asemenea percepţie a vieţii politice şi a clasei politice nu mai cu­noaşte nuanţe şi nuanţări, în toate analizele, aprecierile, opiniile şi ati­tu­dinile formulate şi lansate în tectonica periculoasă şi imprevizibilă a spaţiului public operează doar cu două culori, ALB şi NEGRU, totul este asumat pătimaş şi partizanal, în tonalităţi ditirambice, sau, dimpotrivă, respins cu o violenţă verbală paralizantă, în­mărmuritoare, fără precedent, după cum ne situăm de o parte sau alta, a baricadei politice, iar toate, dar absolut toate demersurile şi discursurile po­litice sunt întâmpinate tranşant, spon­tan, fără echivoc, în două maniere ireconciliabile, pronunţat, prăpăstios de antagonice: uralele sau huiduielile.    
Desigur, măcar la modul teoretic şi la nivelul unei minime lucidităţi şi capacităţi de obiectivare, orice om de bună-credinţă şi animat sincer, cu toată convingerea, de generoase, lău­dabile şi animat sincer, cu toată convingerea, de generoase, lăudabile intenţii, nu poate să nu înţeleagă şi să recunoască, măcar în faţa propriei conştiinţe, dacă nu are frumuseţea şi forţa sufletească să o facă public, în Agora politică a ţării, că un asemenea climat, total exterior noţiunii de NORMALITATE, este profund dăună­tor, dacă nu chiar stihinic, devastator, pentru noi toţi, indiferent de culoarea politică, de aspiraţiile şi convingerile noastre.    
Nenorocirea cea mare şi fatalitatea fa­talităţilor rezidă, însă, în adevărul axio­matic, îndelung verificat de mi­le­nara istorie universală a DEMO­CRA­ŢIEI (cu începuturi în antichitatea greacă) conform căruia o asemenea atmosferă tensionată până la paroxism şi stadiul critic, al exploziilor sociale, nu poate fi dezamorsată de către o singură parte a ecuaţiei politice a mo­mentului, ci cu larga, bine intenţionata şi intensa angajare a tuturor forţelor politice şi sociale implicate şi deopo­trivă de responsabile în evoluţia evenimentelor. (Va urma)