Structural, ADN-ul este un du­blu helix: două componente ale materialului genetic în spi­ra­lă, una în jurul celeilalte. Fie­ca­re componentă conţine o sec­venţă de baze (denumite şi nucleotide). O bază este una din patru produse chimice (ade­nină, guanină, citozină şi ti­mină). Cele două com­po­nen­te ale ADN-ului sunt c­o­nec­ta­te la fiecare bază. De fiecare ba­ză se va lega doar o altă ba­ză, ast­fel: adenina (A) se va le­ga doar de timină (T), iar gua­nina (G) se va lega doar de citozină (C).

Ce este amprenta ADN?

Structura chimică a ADN-ului la toată lumea este la fel. Singura diferenţă între oameni (sau orice animal) este ordinea de perechi de baze. Întrucât exis­tă milioane de perechi de baze din ADN pentru fiecare per­soană, fiecare persoană are o secvenţă diferită a ADN-ului. Folosind aceste secvenţe, fie­care persoană ar putea fi iden­tificată numai prin secven­ţa de perechi de baze ale ADN. Dar, pentru că există atât de multe perechi de baze, ar dura foarte mult timp. Oamenii de ştiinţă pot folosi o metodă mai rapidă, datorită repetării mo­de­le în ADN. Aceste modele nu dau, totuşi, o „amprentă” uni­că, dar ele sunt în măsură să de­termine dacă două eşa­n­ti­oa­ne de ADN sunt de la aceeaşi per­soană sau dacă sunt sau nu de la oameni. Oamenii de ştiin­ţă folosesc un număr mic de secvenţe de ADN care di­fe­ră mult la fiecare individ şi le analizează pentru a obţine o anumită probabilitate a unei potriviri.

Metoda Southern Blot

Southern Blot este o mo­da­li­tate de a analiza modelele ge­n­­etice care apar în ADN-ul unei persoane. Aceasta implică izolarea ADN-ului în cauză de restul materialului (chimic, prin utilizarea unui detergent, care să spele restul m­a­te­ri­a­le­lor, sau prin presiune), tăierea ADN-ul în mai multe bucăţi de diferite dimensiuni, sor­ta­rea bucăţilor pe („elec­tro­fo­re­za gelului”), denaturarea ADN-ului (contopirea celor do­uă componente în una sin­gu­ră, prin încălzire sau tratare chi­mică a ADN în gel), apli­ca­rea gelului cu ADN fracţionat pe o hârtie de nitroceluloză, şi ana­liza propriu-zisă cu aju­to­rul unei sonde genetice ra­di­o­ac­tive.

VNTR

Fiecare componentă a ADN-ului are piese care conţin in­for­maţii genetice despre dez­vol­ta­rea organismului (exoni) şi pie­se care, aparent, nu oferă nicio informaţie relevantă (introni). In­tronii conţin secvenţe rep­e­ta­te de perechi de baze denu­mi­te Repetiţii în Tandem a Nu­merelor Variabile (Variable Number Tandem Repeats, VNTR), care conţin între 20 şi 100 de perechi de baze. Fieca­re persoană are VNTR spe­ci­fi­ce. Proba preparată pentru ve­ri­fi­care VNTR şi analizată prin me­toda Southern Blot printr-o reac­ţie de hibridizare repre­zin­tă adevărata amprentă ADN. VNTR pentru o anumită per­soa­nă conţine întotdeauna in­for­maţii genetice transmise de pă­rinţi. Deoarece modelele VNTR sunt moştenite genetic, o reţea VNTR a unei anumite per­soane este mai mult sau mai puţin unică. Cu cât sunt ana­lizate mai multe probe VNTR ale unei persoane, cu atât mai corectă este analiza.

Nicolae Sfetcu