Piaţa Mircea din Drobeta-Turnu-Severin este sufocată de bişniţari. Aşa se plâng de ani buni ţăranii din satele învecinate municipiului, dar şi severinenii care simt la buzunar faptul că preţurile în piaţa centrală sunt făcute de intermediari. Situaţia durează de ani de zile...

Oficial, în Piaţa Mircea, 241 de mese sunt ocupate de producă­tori (220 cu legume şi 21 cu fructe), 46 de societăţi comer­ciale (18 cu legume şi 28 cu fructe), dar administraţia mai are la dispoziţie, în funcţie de cerere, alte 19 mese pliante. Pe zi, un producător trebuie să plătească administraţiei o taxă de  7,5 lei pentru o masă de un metru şi jumătate, o persoană fizică autorizată – 9 lei, iar un SRL – 9,75 lei. Cei care au mese pe colţ achită în plus suma de 3 lei. Pentru un abonament pe o lună de zile, un producător achită 237 de lei, un PF – 282 lei, iar un SRL – 304,5 lei. În momentul de faţă, fiindcă ne aflăm în sezonul rece, iar co­mer­cianţii vin în număr mai mic la piaţă, administraţia mai are la dispoziţie mese libere.

Bişniţari cu grădină

În piaţă, ţăranii adevăraţi sunt uşor de recunoscut: au mâinile pline de crăpături şi unghiile murdare, vorbesc şi se îmbracă specific locului de unde provin, cum ar fi vân­zătorii de cartofi din Caraş- Severin ori sibienii care vând brânză de oaie, spre deosebire de producătorii cu titlu, ma­jo­ritatea posesori de burţi în­trecute în mărime doar de pu­terea cu care râcnesc în voie vul­­garităţi. Mai mult, „doam­nele” - producător au degetele în­cărcate de inele de aur, în comparaţie cu cele ale ţăranilor care scobesc pământul. Aceştia sunt singurii producători ade­văraţi. Restul nu sunt decât biş­niţari, mafia care contro­lea­ză tot ce mişcă prin piaţă. Aceş­tia apar dimineaţa de­vreme şi cumpără de la ţărani toată marfa. Apoi, cu un cer­tificat de pro­ducător în posesie, ajung să o vândă la preţuri stabilite între ei, de comun acord. Nu se admite niciun fel de concu­renţă. Drept urmare, pe tarabă apar produse de im­port pe post de produse ro­mâneşti, iar preţul celor scoa­se la vânzare este aproape dublu faţă de cel de producător. Nimeni nu îi poate dovedi, se pare, pe falşii producători, deşi ajunge un simplu calcul pentru a-ţi da seama că un hectar de teren la Salcia nu poate produce tone întregi de roşii, castraveţi ori ardei. Deşi legea spune clar că doar cei care pro­duc şi sunt ve­rificaţi temeinic primesc acest document cu care pot vinde în pieţe, reali­tatea este alta. Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Locale Turnu- Seve­rin, Luria Măr­ţuică, preci­zează că poli­ţiştii locali nu au competenţă să verifice la primării dacă per­soana care de­ţine un certificat de produ­cător este şi în rea­li­tate agricul­tor. Concret, atunci când se fac verificări în piaţă dacă bişni­ţarul arată acest do­cument, este liber să-şi vândă marfa. La fel stau lucrurile şi la Ad­mi­nistraţia Pieţei. „Să nu mă întrebaţi dacă are grădină. Asta ştie primarul de la Cerneţi. Sunt verificaţi de poliţia eco­nomică, poliţia locală. Mie îmi aduce actul oficial de la pri­mărie, care este organ al administraţiei de stat, nu pot să-l contest eu pe acesta. Am avut nişte sesizări cu ani în urmă, dar acum nu ştiu”, ne spune Virgil Tudorică, direc­torul Serviciului public al ad­ministraţiei pieţelor.

Ilegalităţi sub nasul poliţiei

Comerţul ambulant şi vân­zarea unor produse contra­făcute sub nasul oamenilor legii sunt la ele acasa în piaţa cen­trală din Drobeta-Turnu-Seve­rin. Deşi există un birou al poliţiei chiar în incinta pieţei, vânzătorii ambulanţi se simt ca la ei acasă: stau toată ziua şi în­treabă în stânga şi în dreap­ta, încercând să găsească clienţii pentru marfa lor: ţigări de contrabandă aduse din Ser­bia, telefoane furate, plase din plastic, şosete. Trotuarele din jurul pieţei, de o parte şi de al­ta, sunt invadate de comer­cian­ţi ambulanţi care strigă cât îi ţin puterile, lăudându-şi mar­fa, de cele mai multe ori furată ori adusă de prin en-gross-urile bu­cureştene. Din când în când, po­liţiştii trec impasibili printre aceştia.

Mesele bune, ocupate de intermediari

Ţăranii sunt nemulţumiţi şi spun că locurile cu cel mai bun vad din piaţă sunt ocupate de intermediari, care sunt abonaţi permanenţi. Astfel, agricultorii care vând sporadic prind doar locurile marginale sau pe cele unde cumpărătorii merg mai rar. „Noi nu avem loc sus de bişnitari. Noroc că oamenii ştiu că am cartofi buni şi vin să cumpere. Bişniţarii m-au în­trebat dacă le vând lor toată marfa, dar nu îmi convine pre­ţul, vor marfa pe nimic. Aşa că eu vin zilnic la piaţă, la Severin, pentru că am maşină. Alte per­soane din sat dau marfa acestora direct de acasă pentru că nu au maşină şi nu pot să se deplaseze la piaţă”, ne-a spus un comerciant din Teregova, care îşi vinde cartofii la sub­solul pieţei. Preţurile diferă şi ele, chiar şi cu unu sau doi lei pe kilogram, în funcţie de locul de unde cumperi.

„Facem verificări”

Singurii care ar putea să-i mai tragă de mânecă pe aceşti intermediari sunt poliţiştii, dar şi aceştia o fac doar atunci când sunt sesizaţi într-un caz con­cret. De exemplu, un biş­niţar declarase că are hectare întregi cu ceapă verde la Vână­tori, însă poliţiştii au descoperit la faţa locului o pârloagă. Despre „cultura de ceapă”, bărbatul a declarat că a fost mân­cată de un cal. Solicitân­du-i-se părerea despre ceea ce se întâmplă în Piaţa Mircea, ins­pectorul-şef al IPJ Mehe­dinţi, comisarul-şef Ştefan Po­nea, a declarat că va avea o dis­cuţie pe această temă cu şeful poliţiei municipale. „Chiar mă bucur că ridicaţi aceste pro­ble­me, sunt aspecte care de multe ori nici nu ajung la co­manda inspectoratului. Este un aspect pe care o să-l am în vedere. Fa­cem verificări. Poliţia mu­ni­cipiului are o anumită co­man­dă, este o persoană împu­ter­nicită la comanda poliţiei mu­nicipale, o să am o discuţie le­gată de Piaţa Mircea, dar în acelaşi timp aş vrea să vă reamintesc că a apărut în ia­nuarie Legea poliţiei locale, au fost conferite anumite atri­bu­ţii acestei structuri tocmai în ideea de a lăsa poliţia să-şi facă datoria şi să se axeze pe com­baterea criminalităţii grave. Cred că în colaborare cu poliţia locală o să reuşim să aducem Piaţa Mircea la standardele la care dumneavoastră doriţi şi po­pulaţia o doreşte”, a spus co­misarul şef Ştefan Ponea.

Preţuri mari

Severinenii se plâng că pre­ţurile sunt foarte mari. De exem­­plu, preţul a luat-o razna la cartofi, care au ajuns chiar şi la 2,5 lei pe kilogram. O ex­pli­caţie ar fi şi aceea că producţia de cartofi a fost slabă în anul 2010. „Piaţa este liberă, ce să le facem, nu mai putem să punem placa acolo şi, să zicem, car­toful un leu şi douăzeci de bani, s-a dus vremea, acum piaţa îşi for­mează singură preţurile. De­pinde şi de produc­tivite. Anul trecut, poate aţi ob­servat, car­tofii s-au vândut cu un leu kilo­gramul. Acum îi aduc de la sârbi, de la Timi­şoara. Produ­că­torul nostru din Cerneţi ce credeţi că poate să aducă? Aduce fasole, dacă mai are, aduce morcovi, ridichi, sfeclă ro­şie, ceapă, usturoi, praz, ur­zici, salată pe care o produce prin solarii şi cam astea sunt. Realitatea crudă este că dacă nu am avea aceşti bişniţari, ca­re vara sunt şi producători,  iarna nu am avea nimic. Ei se duc la Bucureşti, se duc pe la tur­ci, şi avem ardei iute şi cas­traveţi, salată verde”, ne spune şeful Administraţiei Pieţelor.

Controale fără efect

De cele mai multe ori, re­zultatele controalelor insti­tu­ţiilor cu responsabilităţi pe această linie sunt nule. Amen­zile sunt mai mult simbolice şi, de obicei, cei prinşi în neregulă sunt doar găinarii. Rechinii pieţelor scapă de fiecare dată. Ţăranii se văd nevoiţi să-şi vândă produsele en-gros, la preţuri de nimic, pentru că altfel ar rămâne cu ele în ma­şi­ni, iar orăşenii, nea­vând de ales, le cumpără de la inter­me­diari cu preţuri mult umflate...

Corina MACAVEI