|
 Dependenţa de alcool este o boală cronică ce poate avea urmări fatale. În cadrul acestei afecţiuni, vorbim despre două aspecte: pe de o parte, „abuzul de alcool” sau problema băutului, şi pe de altă parte, dependenţa de alcool sau alcoolismul. Spre deosebire de alcoolici, consumatorii de alcool care beau cu regularitate nu sunt dependenţi psihic sau emoţional de alcool (cronic).
Boala afectează de patru ori mai mulţi bărbaţi, dar problemele cele mai mari le au femeile care sunt cu mult mai sensibile la alcool (explicaţia ţine de existenţa unei enzime – alcooldehidrogenaza care descompune alcoolul înainte ca acesta să ajungă în sânge şi care se găseşte în cantitate mai mare la bărbaţi). De aceea rata mortalităţii este cu 50 până la 100% mai mare la femeile consumatoare de alcool. Alcoolismul este o boală evolutivă care începe cu băutul între prieteni, ocazional, legat de o stare de spirit, de obicei pozitivă: bem de mândrie, bem să sărbătorim, bem să ne calmăm, bem ca să „alungăm supărările”, apoi bem fără să mai avem nicio scuză şi atunci suntem deja sub controlul acestuia. Alcoolicul care la început bea de bucurie, acum are grave tulburări de personalitate, este agresiv, antisocial, depresiv, amnezic etc.
Moartea celulelor hepatice
Alcoolul creşte ritmul inimii la început, apoi îl scade, ceea ce face ca mulţi alcoolici să moară de inimă (infarct). Ficatul procesează 95% din alcoolul ingerat (7-14 ml/oră). Consumul repetat duce la alterarea secreţiei de enzime digestive, la slăbirea capacităţii de absorbţie a principiilor alimentare (proteine, vitamine, lipide etc), urmată de inflamarea ficatului. Inflamarea repetată a celulelor hepatice (hepatocitelor) este urmată de moartea lor şi înlocuirea cu grăsime („ficat gras”, adică „ficat mort”!). Ficatul este cel mai „puternic” organ, deoarece se poate regenera chiar dacă a suferit alterări majore. Alcoolul este însă una din puţinele toxine pe care el nu le poate gestiona corespunzător mult timp şi se regenerează greu sau deloc după intoxicaţii alcoolice repetate.
Alcoolul afectează grav vasele de sânge
Alcoolicii au vasele de sânge superficiale vizibile, subţiri, dilatate, iar cele din muşchiul inimii pot suferi modificări ireversibile (cardiomiopatie). Blochează glucoza din ficat şi ca urmare conduce la hipoglicemie cu afectarea tuturor organelor (în principal a pancreasului) dar în special a creierului care este total dependent de glucoza din sânge (grăbeşte instalarea demenţei). Alcoolul scade secreţia de testosteron şi deci a libidoului şi activităţii sexuale (impotenţă sexuală). Riscul de a face cancer de limbă sau de faringe, laringe, cancer gastric sau de colon este mult mai mare la alcoolici. Consumul pe termen lung duce la pierderea zincului – necesar pentru enzime, ADN, ARN sau pentru susţinerea funcţiilor cerebrale – simţul olfactiv şi gustativ sunt afectate grav. Băuturile alcoolice afectează membrana globulelor roţii – „cărăuşii celulari”. Alcoolul mai are efecte catastrofale pentru individul social (se desocializează, comite infracţiuni) pentru traficul rutier (creşte mortalitatea prin accidente de circulaţie), dar în primul rând pentru familie. Alcoolul este a doua mare cauză de mortalitate (după fumat) care poate fi prevenită.
Ce facem?
Abstinenţa totală este esenţială pentru recâştigarea controlului asupra propriei persoane. După un număr de ani de abstinenţă, nu veţi mai putea bea din nou. Susţinerea familiei este deosebit de utilă şi necesară. Încurajare, nu critică. Postul şi sucurile de fructe ajută la refacerea ficatului şi atenuarea dorinţei de a bea alcool (se bea 10 zile doar suc proaspăt de fructe, apoi post). Alimentaţia trebuie să se bazeze pe fructe şi legume proaspete. Se vor evita prăjelile, grăsimile saturate care agresează ficatul. Se elimină zahărul sau orice altceva care conţine zahăr. Ne odihnim mai ales în primele săptămâni de abstinenţă. Evităm locurile sau oamenii pe care îi putem asocia cu băutura. Cultivăm cu grijă răbdarea pentru că este unul din aliaţii noştri cei mai importanţi.
Recuperarea trebuie susţinută toată viaţa
Este necesar pentru cei dependenţi de un tratament de dezintoxicare care să prevină sevrajul sau delirium tremens care poate apărea după renunţare (pot apărea în primele zile insomnie, halucinaţii, convulsii, frică, transpiraţie, febră). Acestea trec cu răbdare, iar recuperarea trebuie susţinută toată viaţa. A limita consumul la bere sau vin („beau doar o bere sau beau doar un pahar cu vin”) este la fel de periculos (150 ml vin înseamnă 30 ml lichior. Diferenţa este că cele din urmă (vinul sau berea) se absoarb mai greu, dar cu aceleaşi efecte nocive. O concentraţie de peste 400 mg/dl de alcool în sânge poate duce la moarte. Mahmureala de a doua zi este semn de deshidratare şi somn anormal.
Cantităţile mici de alcool protejează de boli de inimă sau de cancer
Pentru a ne „reveni” după o beţie este esenţial să bem apă atât la culcare cât şi la „sculare” – de preferat apă purificată osmotic – „prietena cea mai bună” a ficatului suprasolicitat şi intoxicat. Are putere mare de dizolvare şi de eliminare a toxinelor, dar este şi cel mai „curat” mediu de reacţii pentru cele peste 50000 de reacţii chimice care au loc în fiecare secundă în celula hepatică. Pentru orice alcoolic însă, este esenţială existenţa dorinţei de abstinenţă pentru a favoriza vindecarea de această boală. Există studii care arată că mici cantităţi de alcool protejează de boli de inimă sau de cancer. Nu este însă un bun motiv să ne apucăm să bem chiar cantităţi mici, deoarece există alte metode mai eficiente de a ne proteja de astfel de boli (mersul pe jos, alimentaţia etc). Corpul nostru atât de minunat alcătuit poate trăi mult şi sănătos şi fără această inutilă descoperire a omului – alcoolul.
|
