|
 După ce soţia şi copiii i-au murit într-un accident rutier, în anul 1978, Laver Ianoş a vândut casa din judeţul Maramureş şi a plecat în pribegie.
De 18 ani, Laver Ianoş s-a stabilit în pădurea Stârmina din judeţul Mehedinţi unde trăieşte singur, pe cât de ciudat, pe atât de interesant. Apicultorul are acum vârsta de 66 de ani, dar nimeni nu îi dă vârsta graţie stilului de viaţă sănătos, în mijlocul naturii.
Pripeag, printre străini
În „capul” pădurii Stârmina din judeţul Mehedinţi, pe marginea DN56 A, se află vagonul apicol în care trăieşte un om oarecum ciudat. El împarte singurătatea cu cele mai harnice fiinţe de pe pământ... albinele. În faţa „casei”, pe un scaun, omul prezintă marfa spre vânzare: miere de tot felul, de o calitate excelentă. Cei care doresc să-i cumpere produsele opresc maşinile, iar el îi serveşte prompt. Pentru că trăieşte în acest loc de 18 ani, de-a lungul timpului, apicultorul şi-a făcut o serie de clienţi fideli. Stuparul în cauză este Laver Ianoş. El s-a născut în localitatea Pertrova, judeţul Maramureş, este de etnie ucraineană şi a plecat în pripegie de 30 de ani. În pădurea Stârmina, bătrânul locuieşte de 18 ani şi nici prin gând nu-i trece să-şi părăsească tabăra. Apicultorul singuratic a povestit din start că nu va uita niciodată cele mai dragi fiinţe ale lui: soţia şi copiii care au murit împreună într-un cumplit accident rutier. Această tragedie l-a marcat şi a decis să plece în lume, fără să se mai uite în urmă. „Nu este un secret, am avut mare ghinion în viaţă. Am 66 de ani şi sunt născut la Pertrova, judeţul Maramureş. Sunt de naţionalitate ucrainean. Nevasta, Aglaia, împreună cu băiatul, Beniamin, şi fetiţa, Tabita, au murit într-un cumplit accident rutier la Braşov, în anul 1978. Soţia avea în jur de 30 de ani, băiatul avea 9 ani şi fetiţa 7. A fost şi ghinionul altora, nu numai al meu, căci au murit mai mulţi oameni. Erau într-un microbuz...” îşi aminteşte Laver Ianoş. Bărbatul a spus că după ce i-a plâns şi i-a înmormântat creştineşte şi-a luat albinele şi vagonul şi a luat drumul pribegiei. „Părinţii muriseră de mult. Am vândut casa, am luat albinele şi de atunci sunt tot pe drumuri, în pribegie... Am umblat prin toată ţara, la început cu 24 de stupi verticali. În judeţul Mehedinţi, în pădurea Stârmina, m-am stabilit de 18 ani. Este mult salcâm, dar sunt şi alte plante melifere. Sunt rezerve naturale fără limită pentru albine. Am făcut şi buletin pe comuna de aici, pe Rogova”, povesteşte pribeagul.
O viaţă sănătoasă
Stuparul ucrainean a dezvăluit că trăieşte o viaţă sportivă, sănătoasă, aleargă în fiecare dimineaţă cel puţin doi kilometri şi nu are vicii. Existenţa lui este tihnită în comparaţie cu a multora. „Singur în pădure, numai eu şi albinele mele, duc o viaţă liniştită, plăcută, fără stres. Am un mic aragaz pe care gătesc şi un generator de curent care produce 220 de volţi, pentru iluminat. Funcţionează pe benzină. Un rezervor de trei litri mă ţine cam 6-7 ore. Bani am din vânzarea mierii şi a produselor apicole. De cumpărat, cumpăr şi eu pâine, legume, carne, ce am nevoie. Am pat în vagon. Când nu vând miere, citesc foarte multe cărţi. Totuşi, durerea sufletească cu familia rămâne!”, ne dezvăluie apicultorul. Cu o experienţă de invidiat, apicultorul susţine că şi marfa este pe măsură. „Am miere de salcâm de calitate extraordinară la 15 lei kilogramul, miere polifloră ceva mai ieftină, fagure cu 3 lei punguţa şi propolis la 5 lei sticluţa. Pe zi câştig până la 100 de lei, depinde de noroc. Am borcane curate, aduse de la super-market-uri. Am marfă de calitate şi nu-mi bat joc de clienţi! La început am avut probleme cu reumatismul, dar a dispărut de la înţepăturile albinelor. Vorbesc foarte serios! De primăvara până toamna mă duc cu stupii la pomi fructiferi, la rapiţă, la tei, la mărăcini pe toată zona aceasta. De la un stup sănătos scot între 20 şi 50 kg de miere pe an. Nici furnica nu egalează albina la hărnicie! Sunt extraordinare! Vă pot spune că am 36 de ani vechime în apicultură. Regina o schimb prin roire naturală. La mine fiecare stup e de sine stătător. În opinia mea totul se trage de regină, şi succesul, şi ghinionul. Regina necorespunzătoare termină stupul. Dacă nu ouă cum trebuie, stupul nu dă randament. O regină puternică produce între 8 şi 10 rame pline cu albine bune pentru cules”, povesteşte râzând Laver Ianoş. Stuparul a mărturisit că nu se teme de hoţi întrucât are o căţeluşă-„Bubi”-care latră „de se cutremură pădurea”. În plus, el susţine că stă încuiat în vagon şi ştie să se apere în caz că cineva încearcă să intre peste el, să-i fure banii.
În aşteptarea bătrâneţii...
Întrebat ce va face la bătrâneţe, Laver Ianoş a răspuns: „Încă nu e momentul să mă gândesc la bătrâneţe. Abia am 33 de ani... pe un picior. Când voi ajunge la 50 de ani... pe un picior, o să-mi fac griji. Dacă vrea cineva să-mi dea atacul la bani, îi anunţ pe această cale că îi am depuşi la bancă” a dezvăluit stuparul. Supărarea apicultorului este canalul pluvial de pe marginea drumului, construit aiurea. „Eu am vagonul dincolo de canalul acesta. Constructorul când a asfaltat şi reabilitat drumul acesta trebuia să facă un canal mai mic nu să cheltuie atâţia bani pe unul mare şi adânc. Am reclamat acest lucru, dar degeaba. Asta este! Important e că sunt sănătos” a spus apicultorul pribeag.
|
