|
 Trăim într-o lume în care legile morale nu mai strălucesc pe cerul nostru interior. Într-o lume în care aproape totul pare permis, deşi nu ar trebui să fie, într-o lume ieşită din reguli, din norme, deşi normele, regulile îşi au rostul lor adânc.
Dacă ne uităm în jurul nostru cred că observăm repede reperele lipsei de bun-simţ, bun-gust, prostia agresivă, răutatea şi ticăloşia. Cred că nu e zi în care să nu descoperim ceva agresiv, ceva violent, ceva absurd şi ignobil în lumea în care trăim. Te uiţi la unii, oameni maturi şi poate importanţi, ce prostii spun şi fac, şi nu-ţi vine să crezi. Pe unii îi simţi perfect otrăviţi. Cu privirile hăituind mereu o victimă, însetaţi de rău. Oricine greşeşte în lumea aceasta. E uman. Ţine de imperfecţiunea noastră. Dar din greşeală trebuie să te îndrepţi, nu să perseverezi. Nu să devină un viciu, o deviză a existenţei tale. Vorbind acum despre moralitate şi legile ei, despre lumea aceasta, a noastră, în care trăim laolaltă, zi de zi, îmi amintesc un citat din Andrei Pleşu, citat ocolitor poate în problematica sa: „Singura autoritate pe care conştiinţa individuală nu şi-o pune niciodată sau aproape niciodată la îndoială e autoritatea morală. Capacitatea de a distinge între bine şi rău, între viciu şi virtute, dreptate şi nedreptate pare a fi la îndemâna tuturor. Competenţa morală adevărată se capătă exact în punctul în care eşti pe cale de a o pierde. Nu e sigur că ştiind definiţia lucrurilor ştim lucrurile însele. S-ar putea ca aceasta să fie condiţia contemporană a oricărui intelectual, dacă nu condiţia intelectualului din totdeauna: a formula întrebările optime, în nădejdea că buna lor formulare echivalează cu un răspuns. Etica e amenajarea lumii în vederea locuirii ei.” Amenajarea lumii, care e etica, în vederea locuirii ei – iată o definiţie ce spune în sine totul. Dar ce lume am amenajat noi? Cum e lumea noastră de acum din perspectivă etică? O lume a neîncrederii, trădării, micilor şi marilor ticăloşii şi indiferenţe faţă de celălalt. Aici cred că politicienii au dat poate cele mai bune exemple. Acolo, în lumea lor, legile etice nu mai strălucesc deloc. Altceva le guvernează conduita. Instinctul puterii. Arta perversă a compromisului. Călcarea în picioare a adversarului. Abia când ne vom reveni din somnul politic poate vom regăsi nişte repere. Cred că nu ne uităm unde trebuie. Cred că ne obosim privind spectacolul politic şi intrăm doar în zona tuturor confuziilor şi neîncrederilor.
|
