|
 Mâine, dacă nu cumva mă înşel, se dă startul oficial în campania electorală pentru alegerea preşedintelui. Avem iarăşi prilej de furtuni declarative, de fluturaşi electorali şi epistole băgate în cutiile poştale, de candidaţi.
Nu cred că mai surprinde pe cineva acest iureş periodic. Oamenii sunt prinşi de propriile lor griji şi probleme, nu ştiu cât de atenţi mai sunt la alegeri. M-am întâlnit ieri pe stradă cu un domn respectabil şi am vorbit puţin de politică. Zicea că Sorin Oprescu îşi face partid, din câte auzise dumnealui. Şi că va rupe din actualul partid al lui Mircea Geoană. Chiar şi pe Adrian Năstase. Am dezbătut tema aceasta vreo cinci minute, acolo în stradă, apoi am revenit la discuţii mai aplicate pe realitatea imediată şi stringentă: preţuri, datorii, inflaţie, taxe. Ce face şi ce nu face Sorin Oprescu a rămas undeva suspendat la nivelul datului cu părerea. Sincer, că tot veni vorba, Sorin Oprescu nu mi se pare un candidat redutabil la actualele prezidenţiale. Adică nu-l văd deloc urcând în turul doi. Am discutat săptămâna trecută cu un taximetrist din Bucureşti care-mi spunea că bucureştenii nu-l prea mai înghit, că nu a făcut mare lucru la primăria capitalei. Aşa că s-ar putea să aibă surpriza să nu fie votat chiar de cei cărora le e primar. Şi ideea că îşi face partid mi se pare cam naivă. Cu bucăţi din nava social-democrată avariată? Adică un fel de PSD tras la xerox, un PSD de mâna a doua. Nu mi se pare deloc fericită ideea. Dar nici pe liberali nu-i văd bine la aceste alegeri. În opinia mea, ei au scăzut foarte mult, şi abrupt, în credibilitate. Bine, nici Crin Antonescu nu s-a prea agitat pentru această cursă. Simpatic, dar nu prea popular. Agreabil, dar neconvingător. Iar ca partid, liberalii au cam scăpat hăţurile din mână. De când au ieşit de la guvernare tot mai rar am auzit de ei. De alţii, de la alte partide, nici nu mai zic nimic. Mi se pare că nu are rost. Fără să vreau să jignesc pe cineva, cred că deja ştim cine va fi preşedintele ţării pentru următorii cinci ani. Intrăm în campanie şi ne vom sătura de discuţii politice. La televizor. Pe stradă. La radio. În ziare. Abia la începutul lunii decembrie scăpăm de furtuna electorală. Şi dăm peste alta, în mod sigur. Partidele deja tropăie nervoase pe scările blocurilor, aşteaptă să le deschidem uşa, să ne provoace cu zâmbetul lor seducător, să ne convingă să le votăm candidatul. Căci se apropie ziua în care noi, bieţii anonimi, avem un cuvânt greu de spus.
|
