|
Zece ani... ca la început |
|
miercuri, 10 februarie 2010 |
|
 Eram doi copii de la ţară, ne plăceam, dar eram prea mici, nu ştiam ce e iubirea adevărată. Trecând timpul, fiecare a plecat pe drumul lui.
După o perioadă de câţiva ani buni, drumurile noastre s-au întâlnit din nou. Într-o zi de iarnă, ne-am întâlnit la un telefon public. Am rămas fără cuvinte, nu ne mai puteam lua ochii unul de la celălalt. Era ziua lui de naştere. După ce ne-am revenit, am început să depănăm amintiri. Şi vorbind aşa, am descoperit că fiecare era implicat într-o relaţie. După o perioadă de timp în care tot vorbeam la telefon, am devenit iubiţi. Eram cei mai fericiţi, dar această fericire s-a spulberat din nou.
Părinţii noştri nu erau de acord cu această relaţie. Au urmat doi ani de chin, plângând şi rugându-ne să ne accepte relaţia, să putem fi împreună.
Stăteam prin gazdă şi ne feream mereu de lumea din jur, să nu ne vadă. După un an, Dumnezeu ne-a dăruit încă o şansă. Am adus pe lume un băiat. Era bucuria noastră, el ne-a schimbat toată viaţa. Simţeam cum fericirea noastră se apropie. Toate problemele noastre au dispărut. Încet, încet, au acceptat şi părinţii această relaţie, ne-am luat un apartament şi de zece ani suntem ca la început: cei mai fericiţi. Fiecare zi e un motiv de bucurie pentru noi. Suntem împreună. (Ghinea Daniela)
|
