Serile copilăriei mele s-au consumat în întregime la lumina plăpândă a lămpii cu gaz. Curentul electric a ajuns târziu în satul de dincolo de negura Bungetului, aşa încât, departe de a fi inundată de efluvii luminoase, casa părintească se închidea la sfârşitul fiecărei zile într-un crepuscul duios şi misterios.

   Autorul face din cuvânt clopotniţa de aur a amintirilor sale. Re­în­toar­cerea în lumea satului este căutarea zadarnică a visului pierdut la naş­tere. Drama poetului reverberează în tot Universul, sfărâmând şi cre­ând cu furia celui care desparte cuvântul în talazurile uriaşe ale ima­ginaţiei, aruncându-le peste orizonturile de piatră ale propriei sale exis­tenţe.

   Înainte de a scrie, Marius Cilibia sfinţeşte cuvintele pentru a le da tă­ria şi greutatea de mătase a biciului lui Isus. A făcut din creaţia sa o în­ţelegere simplă, folosind pentru acest lucru, paradoxal, neantul,  nean­tul fiind pentru Marius Cilibia calea cea mai scurtă de la el până la cititor, aşa cum între morţi, calea cea mai scurtă este veşnicia.

   Într-un cadru festiv, prozatorul Nicolae Bălaşa şi-a lansat joi, la Teatrul dramatic „Elvira Godeanu” din Tîrgu-Jiu, noua sa carte, intitulată sugestiv „Acvariul cu fâţe”, un roman-metaforă inspirat dintr-o ştire televizată. La eveniment au participat mai mulţi oameni de cultură, precum şi prieteni ai scriitorului.