|
Elvis Dobrescu – Reîntoarcerea în lumea satului |
|
vineri, 26 februarie 2010 |
|
 Autorul face din cuvânt clopotniţa de aur a amintirilor sale. Reîntoarcerea în lumea satului este căutarea zadarnică a visului pierdut la naştere. Drama poetului reverberează în tot Universul, sfărâmând şi creând cu furia celui care desparte cuvântul în talazurile uriaşe ale imaginaţiei, aruncându-le peste orizonturile de piatră ale propriei sale existenţe.
Încercarea poetului de a învia o lume dispărută seamănă cu mâinile
clopotarului care se încleştează nu pe funia clopotului, ci direct pe
sunetele lui, sfărâmându-le şi mângâindu-le, ca pe nişte flori de
cireşi, în adâncul cărora stau pierdute pentru totdeauna viaţa şi
moartea noastră. Mireasma satului se roteşte în jurul poetului, ca
umbra unei biserici în jurul naşterii unui prunc, preschimbându-i
fiinţa într-un ochi de apă vie nevăzut şi neştiut de nimeni. Ca o
memorie a tuturor lucrurilor dar despărţită de ele, aşa cum lucrurile
din adâncul oglinzii stau neatinse de ele însele, ele fiind vii în
afara oglinzii.
|
