În cadrul unui proces civil, părţile vor încerca să convingă instanţa de judecată despre justeţea celor susţinute de ele cu ajutorul probelor ce vor fi administrate. Codul de procedură civilă prevede că dovezile (sau probele) se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii. De asemenea, se prevede faptul că ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.

    Diferitele mijloace de pro­bă sunt prezentate în cadrul articolelor 186-225 din cadrul Codului de procedură civilă. Începând cu articolul 201, este descrisă procedura expertizei.

    Cunoştinţe de topografie

    Dacă apreciaţi că pentru soluţionarea litigiului trebuie consultat un specialist care să-şi exprime părerea sau să dea lă­muriri, nu ezitaţi să pro­puneţi aceasta prin cererea de chemare în judecată, întâm­pinare sau, după caz, la prima zi de înfăţişare. Este perfect nor­mal ca în anumite domenii ins­tanţa să aibă nevoie de lă­muriri suplimentare din partea unei persoane competente a se pro­nunţa relativ la aspecte ale situaţiei de fapt, întrucât este de neconceput ca un jude­cător, pe lângă cunoştinţele de drept, să fie obligat să aibă şi cu­noştinţe temeinice de topo­grafie, contabilitate, infor­ma­tică sau alte asemenea domenii ne­cesare clarificării unor stări de fapt. Tocmai din acest mo­tiv, se apelează la ajutorul unor experţi, calificaţi fiecare pe unul sau mai multe domenii  de activitate, care nu au com­pe­tenţa să stabilească vreo so­luţie în respectiva cauză, ci să lămurească anumite aspecte ce necesită cunoştinţe de spe­cialitate. Instanţa, la cererea dumneavoastră, dacă con­si­deră necesar, va numi prin încheiere, unul sau trei experţi să efectueze expertiza.

    Procedura asigurării dovezilor

    Dacă apreciaţi că trebuie solicitată grabnic părerea unui expert, înainte de începerea pro­cesului sau chiar în cursul pro­cesului, dar mai înainte ca acesta să fi ajuns la faza pro­punerii şi administrării pro­belor, puteţi apela la pro­ce­dura asigurării dovezilor pe cale principală. Asigurarea do­ve­zilor este reglementată de dis­poziţiile art.235-241, Cod procedură civilă.
    Puteţi să vă găsiţi în situaţia când expertiza presupune efec­tuarea de cercetări într-o altă localitate destul de înde­părtată. Legea a prevăzut aceas­tă situaţie şi a regle­mentat posibilitatea adminis­trării acestei probe prin co­misie rogatorie. Adică, altă ins­tanţă, de acelaşi grad cu cea care vă judecă dumneavoastră cau­za, dar care are com­pe­tenţă la locul unde se va efec­tua expertiza, se ocupă de efec­tuarea ei. Astfel, aceasta nu­meşte experţii pentru efec­tuarea expertizei şi stabileşte ono­rariile ce se cuvin ex­perţilor, aplică sancţiunile dacă ex­perţii nu se conformează obli­gaţiilor etc. Pentru efec­tuarea expertizei, legea pre­vede numirea unuia sau a trei ex­perţi. Trebuie să ştiţi că vă pu­teţi înţelege cu partea ad­versă în ce priveşte expertul care urmează să facă exper­tiza. Dacă nu cădeţi de acord, ex­pertul va fi numit de ins­tanţă, prin tragere la sorţi, în şedinţă publică, de pe lista în­tocmită şi comunicată de bi­roul local de expertize cu­prin­zând persoanele în evi­denţă, autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare. 

    Obiectul litigiului

    În funcţie de obiectul liti­giului şi de împrejurarea de fapt ce trebuie lămurită şi care ne­cesită cunoştinţe de specia­litate, instanţa poate solicita efec­tuarea expertizei de un laborator sau institut de spe­cialitate. În domeniile strict spe­­cializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia din părţi, judecătorul poate so­li­cita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi din domeniul respectiv. Ex­per­tul poate să-şi expună con­statările şi concluziile sale oral sau în scris. Această expunere poartă denumirea de raport de expertiză.

    Despre recuzarea (înlocuirea) experţilor

    În cazul în care aveţi în­doieli cu privire la nepărtinirea unui expert, puteţi cere înlo­cui­rea lui pentru aceleaşi mo­tive pentru care se poate cere recuzarea judecătorului. Moti­vele pentru care poate fi recu­zat un judecător se regăsesc în dis­poziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă. De ase­menea, aceste dispoziţii se com­­pletează cu cele regăsite în cadrul art.105 din Legea 161/2003. Dacă cunoaşteţi că ex­pertul se află în unul din aces­te cazuri şi bănuiţi că va face o expertiză care va favo­ri­za partea adversă, în termen de cinci zile de la numirea ex­per­­tului, cereţi să fie înlocuit.
    Dacă expertul nu s-a aflat în vreuna dintre situaţiile res­pective de la început, când a fost numit, cereţi înlocuirea sa în termen de cinci zile de la data la care s-a ivit motivul. Înlo­­cui­rea expertului nu se face ori­cum. Instanţa proce­dează la ci­tarea părţilor şi a ex­per­tului în şedinţă publică şi după ce as­cultă pe fiecare în parte ho­tărăşte dacă expertul tre­buie sau nu înlocuit. Este po­sibil ca instanţa să nu fie lămurită prin expertiza făcută, astfel că se poate dispune în­tre­girea ex­per­tizei sau o nouă expertiză. Dacă sunteţi parte într-un do­sar şi expertiza nu vă mul­ţu­meşte, puteţi solicita în­tregirea expertizei sau o nouă ex­pertiză. Aceasta din urmă, de­numită şi contra­expertiză, trebuie cerută la primul ter­men de judecată, după de­punerea raportului de ex­pertiză.

    Cercetarea la faţa locului (descinderea locală)

    Dacă sunteţi parte într-un proces şi consideraţi că este în folosul soluţionării litigiului ca instanţa să vină la faţa locului şi să cerceteze anumite împrejurări, solicitaţi aceasta prin cererea de chemare în judecată, întâmpinare sau, după caz, la prima zi de înfăţişare. Aveţi posibilitatea să cereţi aceasta şi dacă pe parcursul procesului apare justificată această cerere, dacă oricum cauza se amână şi dacă, neavând avocat, nu aţi ştiut că puteţi să faceţi o asemenea cerere la timpul cuvenit. Cercetarea la faţa locului conduce la constatarea nemijlocită de instanţă a stării unui obiect, a unei aşezări. În general, se face o asemenea cercetare în cazul unor bunuri imobile sau mobile netransportabile în instanţă. Această cerere o puteţi face îndeosebi în procesele privind grăniţuiri, degradări ale unor imobile, imobile închiriate etc. Cercetarea la faţa locului nu este altceva decât o şedinţă de judecată. Astfel, dacă aţi fost prezent la încuviinţarea sau la ordonarea din oficiu a cercetării la faţa locului, aveţi în cunoştinţă termenul fixat, iar dacă aţi lipsit urmează să fiţi citat cu indicaţia datei şi locului unde urmează să vă prezentaţi. Fiind prezent la această cercetare, puteţi da explicaţii, puteţi prezenta obiecţiuni, puteţi pune întrebări martorului sau expertului care vor putea fi şi ei citaţi. Pe lângă completul de judecată (judecător şi grefier), la faţa locului va merge şi procurorul, în cazul în care prezenţa acestuia este cerută de lege.

    Nota Bene!

    Trebuie să ştiţi că propunerea expertizei se poate face şi după termenele precizate mai sus, dacă necesitatea expertizei apare pe parcursul derulării procesului şi nu aţi putut să o prevedeţi, dacă administrarea acesteia nu produce amânarea judecăţii sau atunci când, neavând apărător angajat, nu aţi ştiut că această probă vă foloseşte. Este posibil ca instanţa să aprecieze că este necesar efectuarea unei expertize şi să nu fiţi de acord cu aceasta. În asemenea situaţie, expertiza este ordonată din oficiu. Cu această ocazie instanţa stabileşte şi care parte să plătească onorariul. Aveţi grijă însă, dacă niciuna dintre părţi nu este de acord cu plata onorariului de expert, iar procesul nu poate fi soluţionat fără expertiză, cererea de chemare în judecată urmează să fie respinsă ca nefondată. Consecinţa este severă, întrucât  cel ce a formulat cererea de chemare în judecată nu mai poate formula o altă cerere asemănătoare, motivând că dispune acum de sumele de bani pentru plata expertizei. Propunerea probei cu expertiză nu se poate face simplu, cerând aceasta. Trebuie să arătaţi împrejurările de fapt pe care doriţi să le  lămurească expertul. Partea adversă îşi expune şi ea punctul de vedere, iar instanţa apreciază dacă se impune o asemenea expertiză.