|
Asta nu înseamnă că am fi fost prea des de fală, dar, orişicât, parcă prea ne dăm cu stângul în dreptul în ultima perioadă. Asasinul Marian Cliţă a jefuit, furat şi ucis şi prin ţările scandinave până ce a fost prins, prilejuindu-i şefului poliţiei daneze, un anume domn Dahl, să declare public: „Nenorociţii de români sunt în stare să te omoare pentru 100 de coroane”, adică pentru mai puţin de 30 de euro… Nu înseamnă că dacă ar ucide pentru 30 de milioane de euro, răufăcătorii ar avea vreo scuză!
În Marea Britanie, o „luptătoare” sau militantă pentru drepturile ţiganilor, a facilitat pentru vreo două sute de persoane să încaseze de la autorităţile britanice aproape trei milioane de euro, întocmind acte false… Copleşit de evenimente, MAE nu prea are argumente să pledeze în sprijinul unei abordări mediatice blânde faţă de români…
Chiar aşa, ce să le spui oamenilor care refuză să mai primească, în cartierele în care locuiesc, familii sau grupuri de români? Dormiţi liniştiţi, ăştia pe care vi-i aducem aici sunt blânzi, nu folosesc cuţite sau pistoale, poate vă scapă ceva pumni în figuri cu prilejul marilor sărbători religioase şi de ziua naţională!? În rest, linişte şi pace, sunt cumsecade, doar că trebuie să se mai dezmorţească şi ei din când în când… Sigur că o astfel de pledoarie nu poate să îmbuneze pe nimeni, dar altceva nu avem, acum, la îndemână. În provincia spaniolă Galicia, după ce au speriat focoşii urmaşi ai conquistadorilor cu jaful asupra cardurilor clonate artistic, românii s-au specializat în constituirea celor mai agresive bande de recuperatori! Iar cum păgubaşi şi răuplatnici sunt peste tot în lume, şi-au găsit rapid clienţi. Numai că ferocitatea recuperatorilor de origine română le înspăimântă acum pe autorităţile spaniole, care recunosc faptul că nu mai pot face faţă acestui flagel. Oare, de ce odată ajunşi „afară”, românaşii noştri devin maeştri ai furtului, ai infracţiunilor cu violenţă, ai prostituţiei? Ce genă sălbatică zace în compatrioţii noştri care pleacă să-şi caute norocul prin alte părţi? Am fost întotdeauna la fel de violenţi şi de căzuţi spre… declasare? Greu de crezut, altfel, sincer vorbind, cred că nu am fi pierdut niciodată vreo confruntare majoră pe câmpurile de luptă, iar străinii,
de-a lungul veacurilor, nu s-ar fi gândit să se stabilească pe aici, pe la noi. Cum situaţia este, de fapt, cu totul alta, stăm şi ne întrebăm; ce s-a întâmplat, de ce ţinem, parcă morţiş, să ne facem de râs? Se mai poate repara imaginea imigrantului român? Eu cred că nu, mai ales că alunecaţi pe o astfel de pantă, chiar şi faptele reprobabile ale altor imigranţi, de alte naţionalităţi, vor fi puse tot pe seama românilor, mai ales de către presa tabloidă, pentru a da un mai mare dramatism evenimentelor relatate cu accente super-dramatizate. Poate face ceva MAE în acest context? Eu zic că nu…
|